« Mai Manino ‘e moti atu i Urefara ‘O Maharepa te mata o teie fenua,
‘O Maharepa te ‘ōmi’i,
‘O Maharepa nā tara e maha,
‘O Maharepa nā repa e maha.
E maha repara’a nō nā tuāmo’o tei fa’atara i ni’a i te mou’a. Maharepa te mata ‘oi nō nā tara mo’o e maha i ni’a i te fenua. »
E tae a’e ra i te hō’ē tau, ‘ua pū mai nā tama mai roto mai ia Ta’aroa a Ta’aroa nui, ‘o Maemae-a-rohi ‘e ‘o Tauhiro. Hō’ē mahana, ‘ua parau ‘o Ta’aroa ia rāua : « ‘A fa’aro’o mai na. Teie tō ‘ōrua manara’a i ni’a i te fenua. Mai Manino ‘e moti atu i Maharepa tō ‘oe ia manara’a e Maemae-a-rohi. Mai Maharepa ‘e moti atu i Urefara tō ‘oe ia manara’a e Tauhiro. »
I tō rāua pa’arira’a mai, ‘ua arata’i nā ‘aito i tō rāua nūna’a i ni’a i tō rāua tuha’a fenua. Tae a’e ra i te hō’ē tau, ‘ua tupu te mana’o ‘ī’ino mai roto mai ia Tauhiro e haru i te fa’aterera’a ‘e te arata’ira’a i ni’a i te fenua. ‘Ōpua atu ra ‘o Tauhiro e taparahi ia Maemae-a-rohi.
I roto i tō rāua orara’a, e va’u matahiti tō Maemae-a-rohi fa’a’oroma’ira’a i te huru ‘ino ‘o Tauhiro. ‘Ua parau atu ra ‘o Maemae-a-rohi ia Tauhiro : « e ‘aro tāua i ni’a i te paepae a te ‘ō’ota. » Pāhono atu ra ‘o Tauhiro : « Nā reira. ‘Ia mate ‘oe, ‘o ‘oe ‘e tō ‘oe nūna’a. » Nā’ō atu ra ‘o Maemae-a-rohi : « ‘Ia tupu te hau. »
‘Ua haere mai ‘o Tauhiro ‘e tōna pūai. ‘Ua haere mai rā ‘o Maemae-a-rohi e tōna tāura ‘oia ho’i te ‘ō’ota. I te va’u o te ru’i, ‘ua tupu tā rāua ‘arora’a i ni’a i te paepae. ‘Ua nu’u mai ‘o Tauhiro ‘e tōna hae ‘e tōna pūai. Ti’a noa mai ra ‘o Maemae-a-rohi ‘e tōna ha’eha’a ‘e tōna ‘ite. ‘Ua pi’i ‘oia i te mau tāura, ‘ia matara te tāme. Ta’ahi noa ra’o Tauhiro ‘e tae roa i ni’a i te paepae. Pi’i fa’ahaou atu ra ‘o Maemae-a-rohi te tāme. Piri a’e ra te ‘āvae’o Tauhiro ‘e tōna nu’u. ‘Ua ti’a mai ra ‘o Maemae-a-rohi ‘e ‘ua taparahi-pohe-roa-hia rātou ‘e ‘o Tauhiro ato’a. Tāpu iho ra i te upo’o ‘o Tauhiro ‘e te nūna’a ato’a. ‘Ua oro atu ra i ni’a i te papa ‘o Mata’ihua e va’u taime, ‘ei ha’amana’ora i te ohipa e tupu. Ora mai ai ‘o Maemae-a-rohi i roto i te hau ‘e te ‘oa’oa.
Fā mai ra ‘o Ta’aroa nui i mua ia Maemae-a-rohi ‘e ’ua parau atu ra iāna : « I teie nei, teie tō ‘oe manara’a i nia i te fenua, mai Manino ‘e moti atu i Urefara. E parauhia ai teie ‘ōti’a ‘o Manino, ‘o Teaharoa te taura roa, e taura ha’apa’ari ia ‘oe ‘e te fenua, ia ‘oe ‘e tō ‘oe metua. ‘O ‘oe te mata o teie fenua. ‘Ia fānau mai ‘oe, ‘eie tō rātou i’oa, ‘o Hi’ohi’o te tahi, e hi’o i te ātea. ‘O Tūtonu te tahi, e tūtonu ‘ia ‘ite. ‘O Māna’ona’o te tahi, mana’o i te ātea. ‘O Mēharo te tahi, te ‘ōpū mo’a a Ta’aroa. E papa ‘oe i ni’a i teie fenua, e maha tīa’i, e maha arata’i, e maha mata hi’o, e maha repa.»
Maharepa te mata o te Atua i ni’a i teie fenua, a tau ‘e a hiti noa atu.
« De Manino à Urefara s’étend, Maharepa,
Maharepa, la tête du lézard,
Maharepa aux quatre pointes,
Maharepa aux quatre bords.
Maharepa, l’œil bienveillant de l’île. »
Jadis, le dieu Ta’aroa enfanta deux guerriers Tauhiro et Maemae-a-rohi. Ta’aroa nui leur dit : « Écoutez-moi ! Voici ce que vous hériterez. Maemae-a-rohi tu seras propriétaire depuis Manino à Maharepa. Tauhiro, tu seras propriétaire des terres depuis Maharepa à Urefara. »
Lorsqu’ils atteignent l’âge adulte, ils dirigèrent leur peuple sur leur terre respective. Mais Tauhiro convoité également les terres de son frère cadet. Pour y arriver, il prit la décision de l’éliminer.
Cela fait huit longues années que Maemae-a-rohi supporte l’indifférence de son frère aîné à son égard. Il lui dit : « Nous allons nous battre sur le ‘‘paepae’’ du ‘‘ō’ota’’ ». Tauhiro lui répondit : « D’accord. Vous allez mourir. Toi et ton peuple ! » Maemae-a-rohi : « Que la paix triomphe. »
À la huitième nuit, c’est sur le paepae du ‘‘ō’ota’’ que les frères se retrouvent et se battent. Tauhiro avance avec rage et puissance tandis que Maemae-a-rohi, lui, utilise son intelligence en invoquant son animal protecteur, le ‘‘ō’ota’’. Lorsque Tauhiro et sa troupe étaient près de lui, ils firent tous tués, sans exception. La tête du frère aîné fut tranchée et frottée huit fois sur le socle de ‘‘Mata’ihu’a’’ en mémoire aux évènements passés. Maemae-a-rohi s’en sort vivant, le cœur en paix et soulagé.
Ta’aroa nui se montra face à lui et lui dit : « À partir d’aujourd’hui, tu es propriétaire des terres qui s’étendent de ‘‘Manino’’ à ‘‘Urufara’’. On appel ‘‘Manino’’ car ‘‘Teaharoa’’ est la longue corde, la solide corde qui attache tes tripes à la terre, qui te lie à tes ancêtres. Tu es l’œil bienveillant de cette île. Lorsque tu enfanteras, voici leurs noms : Hi’ohi’o, c’est regarder au loin ; Tūtonu, garder le cap et ne pas perdre de vue ; Māna’ona’o, penser à ceux qui se trouvent loin de toi ; Mēharo, les entrailles sacrées de Ta’aroa. Tu inscriras ses noms sur cette terre car ils seront les quatre gardiens, les quatre guides, les quatre bords ».
Maharepa l’œil de Dieu sur cette terre et ça, jusqu’à la fin des temps.
Moorea surnommée l’île sœur est l’un des endroits les plus mémorables de Polynésie, de par sa beauté, son authenticité, ainsi que la convivialité et la gentillesse de sa population.